Acum e pe jos manjita cu sange uscat si negru. O privesc si nu stiu ce sa spun. Zace moarta pe pamantul neprimitor si dur, trebuia sa ajunga acolo de mult dar aceasta fusese ultima data...o ultima data. Vazandu-ti sufletul curs pe jos te simti si mai pustiit decat inainte, se presupune ca sufletul e singurul lucru ce mai ramane dintr-un om, dar cand si acela dispare?
Intr-un final din noi nu mai ramane nimic, decat o amintire, iar in timp oamenii vor uita totul de parca nimic nu s-ar fi intamplat vreodata. ''Timpul vindeca ranile!'' Dar uneori uita sa vindece, uita sa mai aline din suferinta, cateodata timpul uita ca existi si te lasa prin in ceata trecutului, traind aceleasi momente la nesfarsit. De cele mai multe ori timpul e chinuitor, pare fara sens si lipsit de esenta. Timpul va fi mereu dusmanul oamenilor. Multi se tem de faptul ca timpul le va aduce moartea, eu nu ma tem de asta ci de faptul ca timpul trece prea greu si trece atat de greu cand suferi...
Cateodata vrei doar sa arda mai repede firul vietii, insa nu se grabeste sa o faca. De asta timpul e chinuitor si ce aduce el sunt durerile inabusite care de cele mai multe ori sunt cel mai greu de dus.
Infiorator si fascinant in acelas timp.
RăspundețiȘtergere