Summertime Sadness.

  A trecut deja o luna de vara si o saptamana din vacanta. Ca de fiecare data nu sunt extrem de entuziasmata de caldura care ne face sa intelegem cum se simte o inghetata. Eu o sa raman o persoana vesnic indragostita de toamna si de iarna. Vara nu e rea...nu ma deranjeaza sa lenevesc toata ziua uitandu-ma la seriale sau  scriind pe blog, dar pur si simplu nu e ceva care sa ma incante, nu sunt o impatimita a strandurilor, a apei, a pantalonilor scurti sau a hainelor de culoare deschisa...
 Vara ar trebui sa fie un anotimp specific bucuriei, a zambetelor si a optimismului dar eu nu sunt asa, nu ma pot bucura de vremea de afara, nu ma pot bucura de soarele stralucitor, de florile vesele si colorate, pur si simplu nu pot pentru ca mi se pare ceva mult prea sec. Vara nu are acea complexitate anume, nu imi caracterizeaza starea de spirit si nu ma face sa ma simt mai bine. De cele mai multe ori vad oameni fericiti si zambitori prin parcuri sau diferite locuri, iar cand eu nu pot fi asa ma simt din nou de parca nu apartin de acest loc, de parca sunt venita de pe o alta planeta. Dar nu as putea fi niciodata falsa...
 Tristetea nu tine cont de vreme, de ora sau de anotimp, ea doar pur si simplu vine. De cele mai multe ori este doar o stare constanta de care nu poti sa scapi si nu pot sa faci nimic in legatura cu asta. Si de cele mai multe ori parem fericiti dar nu suntem asa...