Aerul ma loveste violet, imi inunda narile si se contopeste cu fiinta mea. Iertati-ma ca zbor. Dar asta am vrut mereu. Pentru cateva secunde eram un fluture...
Acum simteam totul mai intens, lumea nu mi se mai parea atat de mare, ba din contra, parea mica si neinsemnata de unde eram eu. Iubeam cerul, aproape simteam cum il ating intinzandu-mi degetele incercand sa simt cat mai mult din el. Caldura pe care soarele o oferea aici sus, si senzatia aceea de bucurie pura si neinteleasa, era ceva unic...ceva netrait de mine inainte. In aceste clipe totul parea minunat, aproape ca nu mai vroiam sa plec de aici, dar stiam ca sfarsitul e aproape. Vedeam norii pufosi impreunandu-se in vazduhul albastru, pareau ca se iubesc la nesfarsit, nu rezistau unul fara altul, iar cand vantul sufla incet si ii aducea aproape atat de lent parea o eternitate pentru ei. De aceea bucuria revederii era atat de intensa.
Pasarile brazdau si ele cerul in viteza. Si ele erau atat de libertine, profitau de asta din plin, cantecul lor vesel demonstra asta...
Si intr-un final sunt si eu libera. Incet incet ajung mai aproape de asfalt. Stiu ca ma astepta jos.
Ma prabusesc...Cu ultimele puteri aud tipete disperate in jur. Nu planuiam sa fie asa...Nu vroiam sa sperii pe nimeni.
Imi dau ultima suflare...pana la ea, timpul se scurgea atat de greu. Parca il vedeam scurgandu-se picatura cu picatura, dar totusi...atat de incet. Pentru ultima oara o respiratie grea si ragusita se auzi...Si da, eram libera!
Libertatea nu inseamna neaparat un spatiu deschis. Libertatea inseamna sa te simti impacat cu tine si sufletul tau, sa fii multumit de modul in care ai ajuns sa gusti acea libertate. Pentru mine libertatea inseamna sa-ti alegi modul in care mori, un fel de ultima dorinta, poate viata ti-o dicteaza cineva, dar moartea nu. Libertatea de a alege....Da, poate multa lume nu intelege de fapt ce inseamna asta, insa eu am inteles pe deplin, si am demonstrat asta.
