Gay,Bi,Straight...But Still Human

În fiecare zi vad aceeaşi imagine,oameni marginalizati pentru orientarea lor sexuală.As vrea ca lucrul asta sa se schimbe intr-o zi si lumea sa inteleaga ca fiecare om e diferit si special in felul lui.Cum fiecare are gusturi diferite in materie de muzica,asa sunt si ei.Fiecare e cu ce ii place.Multi au sa spună cand vad doi baieti impreuna ca e scarbos,acelasi lucru au sa spuna si cand vor vedea fete.Daca lor le place sa fie asa,e problema lor nu ar trebui sa se bage toti cu comentarii rautacioase,fiecare este cum il da Dumnezeu.Nu am facut niciodata discriminari la adresa unor persoane pentru ca stiu cum e sa fii judecat si urat pentru ceea ce iti place si ceea ce esti.Multi cred ca e gresit sa iubesti o persoana de acelasi sex.Ei bine,nu e gresit atata timp cat te simti bine alaturi de persoana respectiva,o iubesti si esti fericit alaturi de ea nu conteaza daca e baiat sau fata.Stiu ca multa lume nu o sa dea atentie la ce am scris aici,stiu ca nu se mai da doi bani pe ceea ce gandeste un om,dar mai sunt oameni care inteleg ce scriu si ce vreau sa zic.Deci nu ascundeti ce va place,fiti mandrii ca sunteti asa,fiti mandrii ca sunteti diferiti.Si in special fiti mandrii ca puteţi iubi cu adevarat,acesta e un lucru mare si special in zilele noastre.Nu bagati in seama toate lucrurile urate spuse despre voi ci amintiti-va mereu ca sunteti speciali,nu va dati batuti si nu va ascundeti o viata intreaga.

Field Of Innocence

Inca imi amintesc lumea din ochii unui copil.Am vazut-o si eu odata asa,toti am vazut-o si ne place sa ne gandim uneori la acele momente.Pentru noi atunci totul era perfect,traiam intr-o lume roz,ne credeam printese super eroi,credeam ca puteam zbura,credeam in Mos Craciun.Credeam in toate lucrurile acestea care pe atunci ne ofereau clipe de fericire.Cateodata ma gandesc intens la acele momente cand ma bucuram de orice,culorile vii ale lumii exterioare...pasari,fluturi,buburuze.Iubeam curcubeul,eram fascinata de el si credeam ca intr-o zi voi putea sa-l ating.Pe atunci visele imi pareau o realitate,imposibilul parea posibil,ma credeam invincibila.O zi din viata unui copil era ca o zi traita in rai,o zi in care traiam intr-o lume colorata si vesela.Pe atunci nimic nu-mi strica fericirea poate pentru ca nu realizam multe lucruri,pentru ca nu dadusem piept cu lumea reala inca.Am trait o perioada in fantezia mea in lumea mea,perioada aceea a fost copilaria mea.Acum inca traiesc in lumea mea...dar e diferita fata de cea in care traiam cand eram copil.Incet incet toate acele sentimente dispareau odata cu varsta,au fost umbrite de ceva pe care acum il cunosc.Lumea reala mi-a zdruncinat visele,acum as vrea sa dau timpul inapoi,sa cred in orice si sa nu stiu nimic,acum vreau sa nu fi crescut niciodata sa raman tot cu acea fericire constanta in suflet.Imi amintesc soarele care imi mangaia usor umerii si ma simteam asa de bine stand acolo prabusita in iarba verde si moale,pana si de lucrul acela atat de nesemnificatic acum ma bucuram.Acum acel soare pare mai rece si imi ingheata fiecare muschi din corp.Acum realizasem ca nimic nu e pentru totdeauna..."Au trait fericiti pana la adanci batraneti"...nu exista de fapt,e doar o vorba menita sa ne faca mai optimisti.Fericirea nu este un lucru etern si inocenta dispare odata cu inaintarea in varsta.
  Si...Inca imi amintesc,la fel cum o faceti toti...