Field Of Innocence

Inca imi amintesc lumea din ochii unui copil.Am vazut-o si eu odata asa,toti am vazut-o si ne place sa ne gandim uneori la acele momente.Pentru noi atunci totul era perfect,traiam intr-o lume roz,ne credeam printese super eroi,credeam ca puteam zbura,credeam in Mos Craciun.Credeam in toate lucrurile acestea care pe atunci ne ofereau clipe de fericire.Cateodata ma gandesc intens la acele momente cand ma bucuram de orice,culorile vii ale lumii exterioare...pasari,fluturi,buburuze.Iubeam curcubeul,eram fascinata de el si credeam ca intr-o zi voi putea sa-l ating.Pe atunci visele imi pareau o realitate,imposibilul parea posibil,ma credeam invincibila.O zi din viata unui copil era ca o zi traita in rai,o zi in care traiam intr-o lume colorata si vesela.Pe atunci nimic nu-mi strica fericirea poate pentru ca nu realizam multe lucruri,pentru ca nu dadusem piept cu lumea reala inca.Am trait o perioada in fantezia mea in lumea mea,perioada aceea a fost copilaria mea.Acum inca traiesc in lumea mea...dar e diferita fata de cea in care traiam cand eram copil.Incet incet toate acele sentimente dispareau odata cu varsta,au fost umbrite de ceva pe care acum il cunosc.Lumea reala mi-a zdruncinat visele,acum as vrea sa dau timpul inapoi,sa cred in orice si sa nu stiu nimic,acum vreau sa nu fi crescut niciodata sa raman tot cu acea fericire constanta in suflet.Imi amintesc soarele care imi mangaia usor umerii si ma simteam asa de bine stand acolo prabusita in iarba verde si moale,pana si de lucrul acela atat de nesemnificatic acum ma bucuram.Acum acel soare pare mai rece si imi ingheata fiecare muschi din corp.Acum realizasem ca nimic nu e pentru totdeauna..."Au trait fericiti pana la adanci batraneti"...nu exista de fapt,e doar o vorba menita sa ne faca mai optimisti.Fericirea nu este un lucru etern si inocenta dispare odata cu inaintarea in varsta.
  Si...Inca imi amintesc,la fel cum o faceti toti...