Durere...teama...venin ...as vrea sa le resimt din plin intr-un cocon de miere si pelin. (ceva ma sfasie pe dinauntru.) cu pasi marunti ma indrept spre o lume stravezie din smarald, unde curcubeul sa nu ma ajunga sa dansez cu fulgerele si sa ma invelesc in ploaie. Vreau... sa pasesc pe iarba verde sa ma intep in cristalele glaciare scufundate-n buruieni sa-mi rup vesmintele ca apoi sa ma imbrac doar cu frunza unde odata era inima ta. Dar nu... in lumea mea inchisa intr-o cripta si captusita cu rasuflari de smarald nimeni nu mai are loc cadavrul meu imbalsamat in amintiri zace neputincios intr-un aer innecacios (acel ceva m-a sfasiat complet) si-mi pangareste trupul pacatos.
Fugi...fugi departe de mine
nu am sa iti dau cheia ce deschide lacatul de la cufarul care adaposteste usa ce deschide lumea care ne trimite in universul unde mi-am aruncat inima si versul. (o lacrima imi uda obrazul) o lacrima de smarald... Durere...teama...venin toate le-am resimtit din plin in coconul din pelin in care m-am inchis ca ranile sa mi le-alin (sunt moarta, nu are cum sa ma mai doara) acum,cadavrul meu e de smarald. |
Superb! Un mod atat de sublim de-a descrie tristetea, agonia si durerea. As putea s-o citesc de inca 10 ori. Felicitari! ^-^
RăspundețiȘtergere