Dec.26.2007
Jurnalule,
Suntem din nou doar noi,doar noi doi,fata in fata..As avea atatea de scris dar toate cuvintele din lume nu ar putea sa exprime ceea ce simt.Stiu ca e Craciunul si ar trebui sa ma bucur,dar de ce m-as bucura?Am un motiv?Sa ma bucur ca fratele meu este mort?Ca viata mea este un dezastru?Cand ma gandesc la tot ce s-a intamplat...ma cutremur tot inauntru...ma dor oasele...totul ma apasa.Mai e putin timp si se face un an de cand fratele meu nu mai este,desi pentru altii pare o vesnicie de atunci,eu inca ma mai gandesc...multi spun ca raniile se inchid cu timpul,da si e adevarat se inchid,dar cicatriciile raman.Ele sunt urme pe care atunci cand le privim imaginea a ceea ce am trait se revarsa in noi.Vedem momentele acelea de parca le mai traim inca odata,astea sunt cicatricile.Mda,Craciunul...imi pare bine de oamenii care se bucura alaturi de familiile lor,de copii entuziasmati ca maine isi vor gasii sub brad lucrurile mult dorite.E frumos sa ai o familie normala,mie mi se pare ceva...aproape ireal.Craciunul meu perfect e aici,inchis intre patru pereti,cu un pix si cu tine in fata,poate ca asta e tot ce voi face de acum inainte.Astazi nici nu am vazut lumina zilei,nu am vorbit cu nici o persoana,m-am gandit de ce sa le stric Craciunul tuturor?Cu toate ca spun asta,mi-as dori ca tata sa fie aici,sa-i fi spus macar ,,Craciun Fericit tata!'',dar iata inca un lucru imposibil.
Ma intreb uneori,asta e normal pentru o persoana de 15 ani?NU,desigur ca nu...ceilalti nu sunt nebuni...ceilalti nu scriu intr-un jurnal noaptea...Ce mi s-a spus mereu e adevarat,nu am fost niciodata ca si ceilalti,nu voi fi niciodata,nu am fost niciodata normal.
...imi doresc al dracului de mult sa fie tata aici...sa isi ceara iertare pentru tot ce a spus si tot ce a facut,l-as ierta..stiu ca l-as ierta,sunt sigur de asta,desi mereu va fi in fata mea un om patat,un om mizerabil,cu toate ca e tatal meu.Dar totusi iertarea mea nu ar avea nici un rost,a pacatuit prea mult ca sa mai fie curat in fata lui Dumnezeu,si oricum nu o sa-si ceara iertare niciodata.Cateodata mai trece pe aici,dar vine doar ca sa faca scandal,e mai mereu beat,poate e si asta un lucru de inteles...dar de ce sa se razbune pe altii pentru suferinta care si-o provoaca singur?
Stii Jurnalule incep sa urasc din ce in ce mai mult perioada sarbatorilor,multi oameni doar pretind ca sunt fericiti.Eu urasc falsitatea.Desigur sunt si oameni cu adevarat fericiti,dar sunt putini.Falsitatea Craciunului ma calca pe nervi,iti da impresia ca intr-un final chiar totul o sa devina fals.
Totusi pentru mine oamenii aceia care pot fi fericiti sunt un mister,cateodata as vrea ca si eu sa fiu asa,desi ei sunt cam naivi.Ca sa fi fericit in adevaratul sens al cuvantului,trebuie sa vezi partea buna in orice lucru,iar eu chiar nu as putea sa fiu asa.NICIODATA.Multi ar spune ca sunt pesimist,dar eu sunt...doar realist.
Am sa raman tot aici sa ma gandesc...Stii am nevoie de o iesire.Izolarea e buna,intr-o masura dar apoi incepe sa te devoreze pe dinauntru.O sa ies cat de curand,orice om mai are nevoie si de asta ca sa mai uite de tot ce-l framanta.Si...mai e putin pana la Revelion,se gasesc petreceri.
Acum o sa-mi petrec restul diminetii in liniste,nu o sa deranjez pe nimeni,o sa raman tot aici,in coltul meu.
Craciun Fericit tuturor!
E oarecum jalnic ce am scris,dar simt ca trebuia sa imi imaginez ca o spun ciuva,acela fiind tu Jurnalule,uneori am impresia ca esti o persoana care imi este mereu alaturi si ma asculta.Tu ma vezi plangand,regretand,spunand absolut totul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu