marți, 4 septembrie 2012

Frozen...

  Privirea si chipul ii erau de o calmitate si seriozitate incredibila, desi inauntrul ei se ducea un razboi. Expresia si ochii nu ii tradau nici macar o emotie, ce era inauntrul ei ramanea acolo, ea era doar inghetata si paralizata, caldura nu o mai putea atinge, nimic nu o mai putea remedia, nimic nu o mai putea face sa simta ceva. 
 Se uita la chipurile celor din jurul ei, insa nu vedea nimic...oricati ar fi fost tot singura ramanea, tot singura se simtea...ei nu erau cu adevarat acolo, erau doar niste figuri cunoscute, nimic mai mult. Nu ii considera apropiati pentru ca nu observau licarul acela minuscul de durere din ochii ei calmi si rezervati, era o straina printre straini, nu se cunosteau cu adevarat unul pe celalalt.
 Caderea lasase urme pe trupul ei, dar cel mai mult...ii ranise sufletul, se simtea de parca nu mai avea un organ, simtea ca ceva lipseste, era intreaga si nu prea...Insa se consolase cu ideea, totul avea sa ramana asa...lucrurile nu se schimba usor si cateodata...unele raman ireversibile...

Un comentariu: